Toamna
Dragi cititori,
Începem această lună cu un text care surprinde frumusețea melancolică a toamnei și ne invită să luăm o pauză de la agitația cotidiană pentru a contempla schimbările aduse de acest anotimp. Acest eseu introspectiv vă poartă într-o dimineață liniștită, privită de la fereastra unui birou, unde frunzele dansează în adierea vântului, iar natura își continuă ritmul neîntrerupt. Prin ochii autorului, putem simți răcoarea aerului, asculta foșnetul frunzelor și observa viața simplă a rațelor care își urmează cursul pe apă.
Vă invităm să vă așezați confortabil, să deschideți o fereastră, dacă puteți, și să vă bucurați de această poveste despre toamnă, reflecție și liniștea pe care o aduce natura în momentele ei cele mai frumoase.
=========================================================================
Toamna
Sunt la birou. Am ajuns, ca de obicei, primul. Ziua încă se luptă cu noaptea în jocul lor neîncetat, în care ceasornicul este singurul arbitru calificat.
Am de făcut un referat, încă o formalitate, ca multe altele, și fără rezultat. Nu prea am chef. Mă uit pe geam. Șiruri de mașini trec pe splai. Câțiva pescari își întind undițele să pescuiască în Dâmbovița. Îi văd constant, venind la aceeași oră, în același loc. Își întind undițele cu tact, potrivind momeala și așteptând apoi captura. Nu i-am văzut niciodată prinzând ceva, dar ei tot vin.
Vântul adie ușor și aduce lin, în pași de vals, frunzele care cad din copaci, încet, către pământ.
Deschid geamul să intre aerul proaspăt. Odată cu el intră și zgomotul mașinilor, și șuieratul lin al vântului.
Mai întâi, aud fâlfâitul aripilor, apoi văd un stol de rațe care vin rapid pe apă.
Se simte mirosul de toamnă, de frunze care cad și mor. Vântul șuieră în ramuri, frunzele foșnesc pe pământ. Rațoiul, avansat căpetenie a stolului, măcăne sonor, dând indicații pe care toate le urmează, mergând în sus și-n jos pe firul apei.
Și iar mașini trec. Și din nou liniște, zgomot de natură. Urmăresc o frunză mare de castan în drumul ei legănat către pământul în care se va transforma.
Rațele își iau zborul la fel de repede cum au venit. Oare unde se vor duce acum? Cine știe? Poate doar rațoiul cel gălăgios.
Este răcoare afară. Mă zgribulesc puțin și închid geamul.
Nu se mai aude nimic. Nici zgomotul mașinilor, care încă trec din când în când. Nu mai aud vântul, frunzele foșnind, nu mai miroase a toamnă.
Mă uit încă o dată pe geam. Toamna este acolo, eu sunt aici.
Încep să scriu la referat. Încă unul dintr-o lungă serie de referate ce vor veni. Măcar de-ar folosi cuiva sau cineva ar înțelege și s-ar hotărî să facă ceva. Să deschidă și el o fereastră.
=========================================================================
Vă mulțumim că ați fost alături de noi!
Sperăm că acest text v-a adus puțină liniște și v-a oferit o ocazie de a reflecta asupra schimbărilor pe care le aduce toamna. Uneori, în agitația vieții de zi cu zi, uităm să ne oprim și să observăm frumusețea simplă din jurul nostru. Prin această poveste, ne dorim să vă inspirăm să deschideți și voi o fereastră, să respirați aerul rece de toamnă și să vă bucurați de momentul prezent.
Vă așteptăm cu noi gânduri și reflecții! Până atunci, vă dorim zile pline de pace și inspirație.
Cu drag, Echipa noastră