TIMPUL
Bine ați venit la prima postare din 2025!
Suntem încântați să deschidem anul cu o conversație specială între scriitorii noștri despre timp – un subiect care ne atinge pe toți în mod diferit. Această reflecție pornește de la articolul fascinant al lui Șerban Savu – “O nouă ordine temporală – Timpul reconstruit” – și va continua să se dezvolte prin explorarea experiențelor noastre personale și colective legate de trecerea timpului.
Postarea din această săptămână este semnată de S.I.T. – Survivor In Timeland. O voce modelată de trecerea anilor, S.I.T. aduce în prim-plan gânduri și sentimente familiare nouă tuturor – acele momente de dorință, creștere și căutarea unui echilibru în relația noastră cu timpul.
Pe măsură ce citiți, vă invităm să reflectați:
Cum simțiți voi timpul acum? Este un prieten care vă ghidează sau o forță pe care doriți să o încetiniți?
Alăturați-vă conversației și împărtășiți gândurile voastre în comentarii. Suntem entuziasmați să începem acest an cu o reflecție colectivă – pentru că timpul, în cele din urmă, aparține fiecăruia dintre noi.
TIMPUL
PRIETENUL sau DUȘMANUL NOSTRU
Este greu să venim și să scriem după ce Șerban a scris despre “O nouă ordine temporală – Timpul reconstruit.” Teoria lui este fascinantă și, dacă ar fi să fie adoptată prin vot, am vota fără ezitare pentru ea. Puterea votului!
Si orice schimbare incepe cu o inrebare!
Pentru că și eu voi scrie despre timp. Dintr-o altă perspectivă. Șerban este foarte scolastic. Studiază foarte mult și tot ce scrie este susținut de teorii științifice. Dacă intrați pe blogul lui, imi veți da dreptate. Sau putem aduce aici scrierile, studiile, analizele și ipotezele lui. Bineînțeles, cu acordul său.
Noi vom aborda problema timpului altfel.
A mai trecut încă un an peste noi. Scriu aceste rânduri pe 01.01.2025.
Mai țineți minte? Când eram mici, ne doream să fim mari. Ne doream ca timpul să treacă foarte repede ca să ajungem adulți.
Au trecut anii, timpul, și am ajuns mari. Timpul era al nostru. Îl risipeam în toate părțile, fără nicio grijă sau discernământ. Doar plăcerea timpului petrecut.
Am devenit și mai mari. Am înțeles că timpul, pentru noi, nu este ceva fără de sfârșit. Nu pentru noi, oamenii. Nu pentru ce trăiește pe acest Pământ. Pentru noi, timpul este limitat. El, timpul, nu are sfârșit! El va fi mereu acolo. Când se va termina pentru fiecare dintre noi, va continua pentru altcineva.
Noi nu suntem eterni ca el, Timpul!
Într-unul dintre articolele anterioare, am scris despre cum fiecare toamnă vine cu o lecție tăcută despre schimbare. Frunzele care cad, serile care se lasă mai devreme, toate ne vorbesc despre cum nimic nu rămâne pe loc. Timpul nu doar că trece, dar și transformă tot ce atinge. Astăzi, privim timpul cu aceeași admirație, dar și cu dorința de a-l înțelege mai bine – de a-l simți ca pe un prieten, nu ca pe o amenințare.
Am scris în trecut despre copilăria petrecută în comunism, despre cum timpul părea atunci ceva ce nu ne aparținea. Așteptam să creștem, să ieșim din constrângeri, să ne găsim libertatea. Acum, la maturitate, timpul pare să curgă mult prea repede. Învățăm să-l apreciem altfel, să-l privim ca pe o punte între trecut și viitor. Timpul, deși nu-l putem opri, poate deveni aliatul nostru dacă învățăm să-l respectăm.
Omul a domesticit câinele acum zeci de mii de ani. Câinele a devenit din inamic, aliat la vânătoare și paznic al casei sale. Am domesticit și alte animale, tot cu zeci de mii de ani în urmă.
În timp, am creat mașini care ne fac să ne deplasăm terestru mai rapid decât cea mai rapidă vietate. Am construit aparate de zbor cu care zburăm mai repede și mai sus decât orice pasăre. Am construit ambarcațiuni cu care ne deplasăm pe apă mai repede decât orice înotătoare. Se presupune că am ajuns și pe alte planete.
Oare noi, oamenii moderni, putem domestici timpul? Putem controla timpul? Putem fi mai presus de el? Sau timpul a devenit stăpânul nostru? Ore, zile, săptămâni, luni, ani – așa ne măsurăm viața. Stăm cu Google Calendar în față și vedem ce avem de făcut, în ce zi, la ce oră. Nimic spontan. Totul programat.
Clar, până acum, nu putem stăpâni timpul. Dar credem că putem să fim prieteni cu el.
Vrem să vă lăsăm cu o întrebare: Cum simțiți voi timpul astăzi? Este de partea voastră sau simțiți că vă scapă printre degete? Poate că, împreună, putem învăța să-l privim ca pe un partener de drum, nu ca pe o limitare.
În fiecare an, începem cu dorințe mari și planuri ambițioase. Dar poate cea mai importantă rezoluție este să fim prezenți. Să fim atenți la cum curge timpul și să-l folosim în favoarea noastră, fără a-l risipi. Sărbătorim trecutul, dar privim înainte. În 2025, poate că cea mai mare victorie va fi să fim prieteni cu timpul.
Probabil că Șerban va veni cu o teorie (o parte din ea, eu o cunosc) în care ne va spune că suntem stăpânii propriului nostru timp.
Maestre, aveți mingea la fileu.
Și pentru că suntem la început de an, haideți să încercăm să facem din acest an, timpul nostru!
S.I.T. – Survivor In Timeland