Rugăciunea unui Judecător

Doamne!

Eu sunt ființa pe lume care TU i-ai dat o părticică din atotputernica TA putere de a condamna sau a achita pe semenii mei.

În fața mea persoanele se înclină; la cuvântul meu ele aleargă; la vorbele mele ele ascultă; poruncilor mele ele se supun; la sfaturile mele ele se împacă, se despart sau își părăsesc bunurile lor. La semnul meu, ușile închisorilor se închid în urma condamnatului sau se deschid pentru libertate.

Sentința mea poate schimba sărăcia în belșug și bogăția în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieți. Înțelepți sau ignoranți, bogați sau săraci, bărbați sau femei, cei care se vor naște, copii, tineri, nebuni și muribunzi, toți sunt supuși de la naștere și până la moarte legii pe care eu o reprezint și justiției pe care o simbolizez.

Ce grea și teribilă povară ai pus, Doamne, pe umerii mei!

 

Ajută-mă, Doamne, 

Să fiu vrednic de această înaltă misiune! Măreția acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte și măririle deșarte să nu mă încurajeze. Unge, Doamne, mâinile mele; încurajează fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca să fiu ministrul dreptății pe care Tu ai creat-o pentru societatea oamenilor. Fă din toga mea o mantie incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumn care rănește, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii pe drumul justiției.

Ajută-mă, Doamne!

Fă-mă să fiu drept și hotărât, cinstit și curat, moderat și blând, deschis și umil. Să fiu necruțător față de greșeli, dar înțelegător cu cei care greșesc. Prieten al Adevărului, să fiu ghid pentru cei ce-l caută. Să fiu cel ce aplică legea, dar, înainte de toate, acela care o împlinește. Nu-mi permite niciodată să-mi spăl mâinile ca Pilat în fața nevinovăției și nici să arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de rușine. Să nu mă tem de Cezar, de împărat, și nici de frica lui să întreb poporul: Barabas sau Iisus?

Verdictul meu să nu fie o anatemă dureroasă, ci un mesaj care regenerează, un cuvânt care reconfortează, lumina care clarifică, apa care spală, sămânța care încolțește, floarea care țâșnește din amărăciunea unei inimi umane. Sentința mea să poată aduce ușurare celui mâhnit și curaj celui persecutat. Ea să sece lacrimile văduvei și să înceteze plânsul orfanilor. Iar când vor trece prin fața scaunului de judecată pe care eu șed, zdrențăroșii, mizerabilii, dezmoșteniții fără credință și fără nici o speranță în oameni, călcații în picioare, alungații, chinuiții, a căror gură salivează fără a avea pâine ca să mănânce, a căror față se spală cu lacrimi de durere, de umilință și de dispreț, ajută-mă, Doamne, să alin foamea și să astâmpăr setea lor după dreptate.

Ajută-mă, Doamne!

Când momente din viața mea vor fi umbrite, când spinii și palamida îmi vor răni picioarele, când răutatea oamenilor va fi mare, când flăcările urii se vor aprinde și pumnul se va ridica să lovească; când machiavelismul și înșelăciunea se vor introduce în locul Binelui și se vor răsturna legile rațiunii; când ispita va întuneca gândirea și va tulbura simțurile mele,

Ajută-mă, Doamne!

Când mă voi frământa în nesiguranță, luminează-mi mintea; când voi ezita să iau o hotărâre, însuflețește-mă; și când voi cădea, ridică-mă!

Și, în sfârșit, când într-o zi voi muri și va trebui să apar în Augusta Ta față pentru ultima judecată, privește cu milă spre mine. Pronunță, Doamne, Sentința Ta!

Judecă-mă ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om.

===