O Lumină Împărtășită: Reflecții despre Papa Francisc, Paște și Umanitatea care Ne Unește

Săptămâna aceasta, cineva pe care îl consider una dintre cele mai apropiate surori de suflet mi-a trimis o fotografie — Papa Francisc îmbrățișând cu căldură o pisică portocalie. 🐾

Amândouă împărtășim o iubire profundă pentru animale (în special pentru pisici), iar când am văzut imaginea, am răspuns imediat, zâmbind: „Uite unde a ajuns domnul Portocaliu!”

Domnul Portocaliu — la fel ca multe dintre pisicile din satul meu mic din Valea Prahovei (România) — este un vizitator frecvent al casei mele, un prieten de încredere și un simbol al legăturilor simple și profunde pe care le avem cu lumea naturală.

Să-l văd pe Papa Francisc, un om pe care îl admir profund, surprins într-un moment atât de tandru cu un animal, mi-a atins inima într-un mod greu de descris în cuvinte.

Mi-a amintit că iubirea, bunătatea și conexiunea adevărată transcend orice granițe — religioase, politice, geografice.

Nu l-am întâlnit niciodată personal pe Papa Francisc. Nu sunt catolică — de fapt, așa cum am mai împărtășit, spiritual mă simt mai aproape de hinduism, budism și de ritmurile cosmice și lunare ale universului.

Și totuși, Papa Francisc a fost o lumină călăuzitoare pe care am urmat-o tăcut și respectuos în ultimii doisprezece ani.

Umilința sa, accentul său neobosit pe milă și compasiune, curajul său de a vorbi despre adevăruri incomode — toate acestea rezonează adânc cu lumea pe care sper să o construim împreună.

În timp ce scriu aceste rânduri, mă aflu în România, țara mea natală.

În această dimineață, domnul Portocaliu a venit alergând la casa mea, mieunând și învârtindu-se vesel printre picioarele mele și ale fratelui meu. Îl întrebam:

„Ce s-a întâmplat, domnule Portocaliu? Ai mâncare, ai mângâieri și iubire!”

În agitația dimineții, aproape că uitasem — azi era o zi specială.

După ce am avut grijă de familia noastră blănoasă (ciobănița noastră mioritică, Cora, a fost foarte bolnavă săptămâna aceasta și am preluat rolul de asistentă, administrând injecții și tratamente cu toată dragostea), m-am așezat și am urmărit un moment cu adevărat istoric: ceremonia de înmormântare a Papei Francisc, transmisă pe canalul PRO-TV.

Ceea ce m-a impresionat dincolo de solemnitatea momentului a fost umanitatea profundă cu care au vorbit moderatorii — în special preotul-profesor invitat.

Limba română rostită de ei era bogată, elegantă, curgătoare de bunătate, inteligență și o ușurință a spiritului care purta esența Paștelui: renaștere, speranță și blândețe.

Așa cum le-am spus mamei și prietenelor mele apropiate: a fost un dar, un dar de o frumusețe incredibilă, plin de har și lumină în viețile noastre.

Ascultându-i, mi-am reamintit de frumusețea imensă a limbii române — poetică, înrădăcinată în moștenirea noastră latină, capabilă să exprime demnitatea umană profundă atunci când este rostită cu suflet.

Într-o eră în care multe culturi își diluează limbile, auzind româna vorbită atât de pur și elevat, m-a umplut de mândrie și recunoștință.

(Și dacă cineva știe numele preotului-profesor care a vorbit astăzi, aș fi recunoscătoare să-l aflu — merită toată admirația noastră.)

A fost ca și cum am fost martoră la o rară aliniere: credință, umanitate, cultură și demnitate fuzionând într-o lumină vie.

Un moment în care religia, politica și mass-media nu au dezbinat, ci au ridicat și vindecat.

Și cât de potrivit că anul acesta, Paștele ortodox și cel catolic coincid — ca și cum însăși universul ne-ar șopti tuturor:

✨ „Dincolo de etichete, dincolo de granițe, ceea ce rămâne veșnic este iubirea. O iubire atât de simplă și profundă încât chiar și o pisică adăpostită în brațele unui papă devine un simbol sacru al unității.” ✨

Sunt profund recunoscătoare pentru aceste fragmente de frumusețe:

🌸 Pentru vizitele jucăușe ale domnului Portocaliu.

🌸 Pentru prietenia care mi-a trimis această imagine atât de emoționantă.

🌸 Pentru lideri precum Papa Francisc, care au întruchipat umilința, înțelepciunea și compasiunea.

🌸 Pentru spiritul elegant al limbii române, care astăzi a strălucit într-un moment de profundă comemorare națională și umană.

Într-o lume adesea marcată de frică și diviziune, aceste mici și luminoase momente ne reamintesc:

🌟 Este încă posibil să trăim cu bunătate.

🌟 Este încă posibil să credem în lumină.

🌟 Este încă posibil să construim un viitor ghidat de blândețe, curaj și înțelepciune.

Fie ca Papa Francisc să se odihnească în pacea pentru care a luptat întreaga viață.

Și fie ca noi toți — fiecare în felul nostru — să-i ducem mai departe lumina.

Astăzi, vă las cu o melodie potrivită acestei comemorări:

🌸 Lotus Sky – Reclamation 🌸 — un imn al rezilienței, al grației și al forței tăcute.

🎵 Ascultă aici: https://youtu.be/o5ARwd8yiyc?si=d_IHNrgWteco68nX

Să pășiți astăzi cu pace în inimă, iubire în pași și lumina speranței călăuzindu-vă mereu înainte. 🕊️