La Vot

Astăzi am fost la vot. Un exercițiu democratic și constituțional pe care îl fac din ’89 încoace (da, am prins și ultima votare de acel fel, nu foarte diferită de cea de azi ☺☺). Am ratat doar o “locală.” Eram plecat din țară cu serviciul.

Ca tot românul care se respectă și respectă acest act democratic, m-am îmbăiat întâi, mi-am aranjat barba și mi-am ales hainele cu care mă îmbrac (ca să vă dumiriți mai bine, traversez strada și intru în secția de votare – 50 de metri cu tot cu scările și culoarul din școală până la primul birou din secția de votare).

Ajung acolo. Mă duc la primul birou, după ce la alt birou am spus numărul și strada pe care locuiesc. Am așteptat nu mult până au fost deschise două dosare de liste legate cu sfoară. Nu am văzut dacă au și sigiliu de plastilină ca acelea ce le cunoaștem noi.

În fine. Am votat. Repede. Mi-am exprimat votul. Am predat ștampila. Am vrut să mă spăl pe mâini pentru că m-am atins cu degetul mic de tușieră și mi s-a spus că nu se poate.

Am ieșit din secția de votare și am luat o gură de aer proaspăt. Am văzut atunci un bărbat în scaun rulant care se străduia să ajungă la secția de vot (în curtea unei școli, secția în care tocmai și eu votasem). M-am dus spre el să îl ajut. Să îi împing eu scaunul, să nu mai tragă el de roate.

Mi-a zâmbit și m-a refuzat. L-am întrebat de ce, mai ales că era cald, soarele ardea puternic și terenul era denivelat.

Mi-a spus că în această zi el este cel mai puternic. El, singur, cu buletinele de vot în mână, cu ștampila în mână, în cabina lui de vot, poate să hotărască. Că în această zi nu trebuie să “meargă” cum “merge” anual să dovedească că picioarele ce i-au fost tăiate într-un accident de muncă nu i-au crescut la loc. Că în această zi poate are șansa să reușească să nu mai fie nevoit să ceară să fie ajutat să urce treptele acelei instituții care crede că picioarele îi cresc peste noapte și speră ca inspectorul care îi pune ștampila să nu îl mai jignească și să îl certe că el nu urcă 3 etaje pe scări, astfel încât domnul doctor să nu mai fie nevoit să coboare și să confirme că într-adevăr nu i-au crescut picioarele la loc, mai ales când are pacienți la ușă care așteaptă diverse adeverințe pe care, într-o lume civilizată, le-ai primi pe mail doar introducând CNP-ul.

Nu știu ce față am făcut. Sper să fi fost una măcar gânditoare. M-am uitat în urma lui și am reflectat asupra poveștii lui, încercând să înțeleg și să apreciez puterea și determinarea sa. Și am plecat. Nu am așteptat până să iasă. Am plecat.

Te uiți în urma ta. Ai putere și răbdare să aștepți până vine înapoi?

Dar totuși am făcut ceva important!

Am votat!

======================================================