CELE 3 LECȚII PE CARE LE ÎNVEȚI CU O SECUNDĂ ÎNAINTE DE A MURI

Zilele trecute am trăit o întâmplare din care am rămas cu câteva lecții foarte valoroase. Inițial am crezut că sunt lecții triste și nu am vrut să le povestesc, dar ulterior am realizat că sunt lecții despre iubire și speranță pe care merită să le împărtășesc cu voi astfel încât să deveniți mai înțelepți fără să fiți nevoiți să trăiți ceea ce am trăit eu. Întâmplările s-au produs în felul următor:

Am participat la un eveniment frumos, plin de încărcătură emoțională, dar din cauza oboselii, a nemâncatului, a căldurii, a lipsei aerului proaspăt și a emoțiilor, am leșinat. Puf! Am căzut pe mocheta incintei, din întreaga plenitudine a celor 94 de kg. Puf! Și somn. Liniște profundă. Pace. Nicio problemă și nicio neliniște. O stare ciudată de bine, de ireal, în care auzeam totuși ca într-un vis vocile din jur. Au intervenit imediat oamenii din jur: apă, palme, calciu, ambulanța, magneziu, puls, tensiune, toate cele necesare. Eu priveam acest spectacol suprarealist și nu înțelegeam cum de eu sunt totuși, dintr-o dată, într-o secundă, personajul principal al acestei povești. În fine, lucrurile au intrat treptat-treptat în normalitate și am revenit pe piciorușele proprii, asistând chiar la finalul ceremoniei.

După ce a mai trecut un pic de timp, am perceput următoarele lucruri:

Lecția nr. 1 – VIAȚA E O CLIPĂ

Puteam foarte bine ca în loc să leșin, să mor. Pur și simplu. Într-o secundă, fără pregătiri, fără alarme prealabile, fără notificări, fără așteptări. E o linie atât de subțire între viață și moarte încât uneori cred că îi este greu sufletului să se întoarcă, mai ales văzând starea de liniște și pace pe care o găsește dincolo. Nu este timp în viață de planuri și regrete, nu este timp de analize și remușcări. Pentru că într-o secundă poate să fie totul gata. Suntem un fir de nisip plin de vise mari. Însă nu avem niciodată atât de mult timp pe cât ne place nouă să credem că avem. Trebuie să iubim mereu și să o spunem azi, acum, pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu. Trebuie să iertăm și să ne împăcăm cu cei de lângă noi azi, acum, pentru că s-ar putea să nu mai avem altă șansă.

Lecția nr. 2 – NU LUĂM NIMIC CU NOI DINCOLO

Întâmplarea s-a produs atât de instantaneu încât orice alt lucru din jur părea că s-a estompat și s-a risipit ca un fum. În clipa când se va întâmpla să trecem dincolo pe nepregătite – și niciodată nu vom fi pregătiți de acest lucru – nimic nu va mai conta. Nici mașina care ne așteaptă în stradă, nici ceasul nostru preferat, nici costumele scumpe, nici televizoarele noastre cu diagonala de 2 metri și nici telefoanele noastre cu care putem cuceri lumea. Nimic. Cum spunea Bunul Iov: „Goi am ieșit din pântecele mamei, goi ne vom întoarce în țărână. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!” Credeți-mă, acest sentiment nu e o zicere biblică, e un sentiment atât de clar și de real încât îl percepi aproape organic.

Lecția nr. 3 – CONTEAZĂ CINE ESTE LÂNGĂ TINE

În momentele cele mai grele, când ești neputincios ca un nou-născut în fața lupilor, când moartea vine și te adulmecă, un singur lucru contează: să nu fii singur. Pentru că, așa cum ne-a arătat viața și ne-au spus-o profeții umanității, un singur lucru poate învinge moartea – și acel lucru este Iubirea. Și ca să citez tot din Biblie: „Restul e deșertăciune.” Iubiți-i pe cei din jur și ocrotiți-i, pentru că despre asta este vorba în această viață.

Dragii mei, la final, dacă ar fi să comprim cele 3 lecții învățate, aș spune atât: iubiți sincer și necondiționat, iertați-i pe cei care v-au greșit și veți afla Calea, Adevărul și Viața. Și nu uitați că nimeni nu va fi întrebat la Ultima Judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.

Vă iubesc așa cum sunteți. Dacă v-am greșit cu ceva, iertați-mă!

CDL

=============================================================