Binele

Binele nu face gălăgie

Vă uitați la știri?
Citiți presa online?

Ce fel de știri vedem? Ce informații primim?

În această perioadă, foarte multe știri sunt dominate de campanii electorale, în care candidații pentru cele mai înalte funcții ale statului concurează cu promisiuni adresate nouă, alegătorilor. Promisiuni pe care, de cele mai multe ori, nici măcar nu le mai credem. Mai mult, ne simțim jigniți de cât de naivi ne consideră „aleșii”.

Este momentul în care suntem cetățeni! Avem dreptul să votăm! Dar nu și dreptul de a număra voturile. Vom număra însă taxele și impozitele pe care le vom plăti după alegeri, când, din „cetățeni,” redevenim contribuabili, plebei.

Dar să ne întoarcem la „viața normală.” Ce știri auzim?

Zi de zi, la orice oră, știrile sunt dominate de necazuri:

• Taxe mai mari.
• Impozite noi.
• Creșterea consumului de droguri în școli și licee.
• Vieți curmate – fie proprii, fie ale altora.
• Copii abuzați, femei traficate.

Pe lângă acestea, televiziunea promovează pseudo-valori: persoane transformate prin „tuning” (adica operatii estetice) facial și corporal, completate cu intelect precar și citate fără substanță, care sunt promovate drept modele de urmat.

Sub lumina reflectoarelor, cu moderatori incisivi, „experți” și invitați zgomotoși, discuțiile sunt haotice, iar dezbaterile superficiale. Multă gălăgie, argumente slabe, concluzii lipsite de sens.

Mult zgomot pentru nimic. Lumini strălucitoare care ascund întunericul – întunericul minții și al decăderii morale.

În toată această nebunie mediatică, nu pare să existe loc pentru bine.

Dar unde este binele? Îl vedem? Îl căutăm? Sau ne-am obișnuit să credem că binele nu mai există?

Și totuși, binele există.

Se întâmplă lucruri bune în fiecare zi.

Există oameni care și-au dedicat viața binelui. Fie că fac parte din culte religioase, organizații sau acționează individual, acești oameni au o misiune: să facă bine.

Unii au grijă de bătrâni. Alții, de copii orfani sau abandonați. Sunt cei care salvează câini și pisici fără stăpân. Și mai sunt cei care, pur și simplu, prin natura lor, sunt buni. Ei ne ajută fără așteptări sau condiții. Așa sunt ei.

Când a fost ultima dată când am văzut astfel de oameni? Le-am mulțumit? Le-am spus că binele pe care îl fac contează?

Acești oameni nu apar la televizor. Nu au timp pentru asta. Sunt prea ocupați să salveze pe cineva, să ajute, să lupte pentru un sprijin sau o sponsorizare.

Nu se laudă. Sunt modești. Caritatea lor se face în liniște. Pentru ei, reflectoarele sunt inutile – lumina lor vine din suflet și din privirea celor pe care îi ajută.

Nu au nevoie de „experți” sau analiști care să le explice munca unui public nepăsător.

Nu îi vedem. Nu îi auzim. Dar ei există.

Pentru că binele nu face gălăgie. Nu se vinde și nu se cumpără.

Și noi? Putem face parte din acești oameni? Ce faptă bună putem face azi pentru cineva?

Și totuși, binele există.

Ieșiți din zgomot. Ieșiți de sub reflectoare. Și veți vedea.

Pentru că binele nu face gălăgie.

Ce putem face?

• Observăm binele din jur. Dacă vedem o faptă bună, să o recunoaștem și să o apreciem.
• Să fim noi cei care fac bine, chiar și printr-un gest mic: un zâmbet, o vorbă bună, un ajutor oferit.
• Să ne întrebăm în fiecare zi: „Cum putem face ziua cuiva mai bună?”

Lumea nu se schimbă prin gălăgie, ci prin liniștea faptelor mici. Să fim acea schimbare.

Pentru că binele nu face gălăgie, dar schimbă vieți.