Ploaie de Septembrie
Bine ați revenit la blogul nostru!
După o pauză binemeritată în luna august, ne întoarcem cu un nou început de toamnă. Astăzi, avem plăcerea să vă prezentăm un poem scris de prietenul nostru drag, CDL, intitulat “Ploaie de Septembrie.” 🍂🌧️
Este un început perfect pentru acest nou sezon, plin de emoție și introspecție. Prin versurile sale, CDL surprinde frumusețea melancolică a toamnei și ne invită să reflectăm asupra schimbărilor aduse de acest anotimp.
Vă invităm să citiți și să vă bucurați de acest nou poem, care marchează revenirea noastră. Sperăm ca aceste cuvinte să vă încălzească sufletul și să vă inspire în această toamnă.
Lectură plăcută!
================================================================================
PLOAIE DE SEPTEMBRIE
Se deșiră ca o spaimă stoluri negre de cocori
Și spre altă lume zboară stând cu ochii în pământ,
Este luni și nu e nimeni care să mai vândă flori,
Parcă toamna asta cere cu uitarea legământ.
Se apleacă peste lume ploi amare și ciudate
Și sărută lutul care cere milă iar zălud,
Pe sub streșini se adună și în cuiburi fac păcate
Păsări ce în toamna asta au uitat drumul spre sud.
La ferestre iar dansează închircite și confuze
Brume care fără milă mușcă lutul până-n os,
Însăși toamna parcă cere un tribut plătit cu frunze
De la ieburile care astăzi vor muri frumos.
Mi se zbat sub pleoape norii, ca un zbor firav de fluturi,
Te aștept să vii la mine, căci mi-e dor și tu o știi,
Este frig din nou în casă și pustiu în așternuturi,
Am să fac în sobă focul, ca să fie cald când vii.
La fereastră pun o floare, ultima de pe pământ,
Ca atunci când o să intri să miroși a busuioc,
Te iubesc și pentru tine fac cu toamna jurământ,
Să te lase înflorită și să mă duc eu în loc.
Vino-n brațe, mă cuprinde și mă vindecă de toate,
Ca iubindu-ne în noapte noi să fim nemuritori,
Să se ducă către poluri ca un fum pierdut pe sate
Toate spaimele din lume și din zborul de cocori.
CDL