Prolog și Epilog

Prolog: Parte introductivă a unei opere literare sau muzicale care prezintă evenimentele ce preced acțiunea în desfășurare sau elemente care-i înlesnesc înțelegerea. Prolog: Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor.

Epilog: Parte finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale.

Unde suntem? Între prolog și epilog? În prolog sau în epilog?

Pare o întrebare mai mult decât stupidă. Dar aduceți-vă aminte de câți oameni din jurul vostru, oameni care pretindeau sau poate încă pretind că vă sunt suflet pereche sau frați pe viață, vă spuneau și vă impuneau prologul și, de cele mai multe ori, epilogul.

Dacă ne uităm în definiții, atât prologul cât și epilogul aparțin autorului, adică acelei persoane care cunoaște tot firul istoriei. Din păcate, în viața reală, mulți își arogă dreptul de a fi autorul operelor ce nu le aparțin. Îți dau sfaturi pentru problemele pe care le ai și despre care nu știu nimic, doar pentru că au văzut nu știu ce vedetă de TikTok devenită peste noapte psiholog, dând sfaturi despre orice problemă ai avea.

Ce faci când acest “autor” îți este cineva foarte drag? Poate frate/soră, mamă sau tată, iubit sau iubită. Persoană foarte importantă în viața ta. Nu știe prin câte ai trecut, nu știe cât ai suferit. Nu i-ai spus mai nimic din viața ta pentru că ai vrut să o protejezi. Te vede acum. Vede că ești trist. Ea știe doar prologul, partea din care ea a făcut parte. Nu-l știe pe tot. Dar vede epilogul, acela pe care îl intuiește. Nu vede că tu mai ai destule de spus, că mai ai multe de făcut. Că încă poți să faci.

Te crede doar un resemnat. Și dureros de rău, uneori chiar un ratat. O dezamăgire față de tot ce a văzut și a sperat în tine. Nimic mai mult. Și cum te vede ea, te văd și alții. Nu știi ce să faci. Să fii așa cum vor ei? Să fii așa cum vrei tu? Sau doar așa cum ești tu de fapt? Ei nu te mai știu de mult! Știu doar o parte din prolog.

Câte povești sunt așa?! În care nu mai spunem nimic. Venim acasă în vacanță cu mașini închiriate și spunem că sunt ale noastre, ca să vadă toți ce bine suntem, dar plătim trei salarii doar pentru fală. Și pentru a-i face pe ei să creadă că ne merge foarte bine și cu această fală să se învelească în fiecare seară. Să le țină loc de foame și de sete. Uneori chiar de urât.

Ți-au scris deja epilogul. Nu știu povestea, dar o povestesc.

Dar mai este un secret al vieții. Orice prolog poate fi un epilog. Și orice epilog este un prolog pentru o poveste ce va continua.

Atâta timp cât nu devine un epitaf!

PS: Întotdeauna există un DAR. O să-l auziți mereu la mine. Este o alternativă, nu un cadou în sensul gramatical. Dar dacă DAR chiar este un dar?

======================================================