Cărămizi sau pietre – cum alegi să construiești?

Când construiești un zid, ai două variante:

1. Varianta din cărămizi, unde toate sunt de aceeași dimensiune, ușor de așezat una peste alta, de schimbat, înlocuit și reînlocuit; toate sunt la fel, costul este mai mic și construcția este mai rapidă.
2. Varianta cu pietre, care sunt de dimensiuni diferite: mai mari, mai mici, mai groase, mai subțiri și, practic, niciuna nu este la fel; toate sunt unice, costul este mai mare și durează mai mult să construiești.

Încă un lucru important de menționat:

• Cărămizile sunt făcute de om, în forma și dimensiunea dorită, în culoarea dorită; oricând dorești, poți să produci câteva cărămizi în plus.
• Pietrele există deja; ele vin în diferite forme și culori, toate sunt unice. Nu poți produce o piatră, cel mult poți să produci o cărămidă care să arate ca o piatră.

Desigur, varianta simplă ar fi să construiești cu cărămizi, ușor, eficient și pare la îndemâna majorității populației. De ce să alegi să construiești un zid din pietre?

Dar dacă zidul nu este un simplu zid, ci o construcție trainică, care să merite să rămână pe veci?

Gândiți-vă la o organizație, companie, familie; cum ați vrea să fie ea? Formată din cărămizi sau pietre? Dar o țară? Cum ar fi ideal pentru un conducător să fie? Cărămizi sau pietre?

Hai să explic mai mult opinia mea vizavi de construcția unor organizații din cărămizi sau pietre:

1. Cărămizi: toți sunt la fel, toți sunt plătiți la fel, toți au același program, aceeași mașină, același birou, același calculator, ascultă aceeași muzică, mănâncă în același loc, se îmbracă la fel (uniforme), merg în vacanțe (team buildinguri) împreună, niciunul nu este diferit, toți sunt la fel și oricând unul pleacă (scapă din lanț) se poate înlocui oricând cu o altă cărămidă. De ce? Pentru că fiecare cărămidă realizează și știe foarte puțin din tot lanțul de producție, se numește specializare și eficiență.

Singurul liant pentru acest zid pare a fi materialismul (bani, funcții, promisiuni, stabilitate). Întâlnim astfel de organizații în armată, comunism, democrație modernă, multinaționale, unde avem o singură putere de la care vine lumina, iar restul nu trebuie să gândească, pentru că ori sunt ținuți prea ocupați și nu au timp să gândească, ori sunt învățați în timp cum să nu mai gândească și să gândească alții pentru ei. Opinia ta contează, dar nu ne bazăm deciziile pe ea.

În această formă de organizare a unei companii, țări, comunități, accentul este pus de multe ori pe nonvalori, influențarea oamenilor, neîncrederea, acceptarea celor mai rele lucruri, ușor, ușor, ca fiind normale, relațiile între oameni sunt la nivel formal.

Mult mai ușor de condus o astfel de organizație, predictibilă – duce spre DICTATURĂ.

2. Construcții din Pietre: toți sunt unici, diferiți unul de altul. Primordial pentru ei este să creeze ceva, să lase o urmă, să fie diferiți. Greu de găsit astfel de societăți, companii, mai ales în era globalizării. Dar mai ales, greu de condus, greu de ținut în frâu. Deși este cea mai grea formă de management, este și cea care dă roadele cele mai bune și ajută membrii comunității să se dezvolte. Astfel, fiecare piatră devine o mică firmă, o mică țară, care retransformă mai departe cărămizi în pietre.

În această formă de organizare, fiecare individ contează, fiecare piatră gândește și decide pentru ea, fiecare are dreptul la o idee și o decizie.

Desigur, orice piatră poate fi transformată în cărămidă, dar o cărămidă se poate transforma în piatră? Desigur.

Deci, gândește-te puțin: ce vrei să fii, PIATRĂ sau CĂRĂMIDĂ? În ce companie vrei să lucrezi? În ce oraș, țară? Cu ce vrei să construiești?

În viață ai, desigur, alegeri ușoare sau alegeri grele, și nu întotdeauna drumul cel mai scurt este cel potrivit.

Drumul uneori este mai important decât destinația. Iar destinația nu este niciodată finală, ci doar un punct intermediar, o oprire spre următoarea destinație.

Constantin I.