Proverbe:

• “Trandafirul are spini doar pentru cel ce vrea să-l culeagă.” – chinezesc
• “Cine iubește trandafirii, le suportă țepii.” – bengalez
• “De dragul trandafirului, și ghimpii primesc apă.” – african

Potrivit savantului indian V.P. Pal, trandafirul dăinuie de mult timp pe pământ, dovadă fiind mărturiile pietrificate vechi de peste 35.000 de ani.

Trandafirii au o istorie lungă și plină de culoare.

În mitologia greacă se spune că Afrodita a dat numele trandafirului, dar cea care l-a creat a fost Chloris, zeița florilor. Într-o zi, când se plimba printr-o pădure, Chloris a găsit trupul neînsuflețit al unei frumoase nimfe. Pentru a îndrepta ceva atât de greșit precum moartea unei făpturi frumoase, zeița a cerut ajutorul zeilor pentru a crea în loc ceva tot atât de frumos. Astfel, Afrodita i-a dat frumusețea, Dionysos, zeul vinului, a adăugat nectar pentru a-i da o aromă dulce, apoi Zephyr, vântul de vest, a suflat departe norii pentru ca Apollo să-i poată oferi strălucirea. La urmă, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, pentru ca floarea să își poată apăra frumusețea. Astfel a fost creată cea mai frumoasă floare.

Dintr-o altă legendă hindusă aflăm că, într-o zi, Brahma (creatorul lumii) și Vishnu (protectorul lumii) s-au luat la ceartă în privința frumuseții florilor. Vishnu susținea că trandafirul este cea mai frumoasă floare, iar Brahma, ce nu văzuse niciodată un trandafir, susținea că lotusul. Când Vishnu i-a arătat pentru prima dată un trandafir, rivalul său a trebuit să fie de acord că nici floarea de lotus nu îl putea întrece.

Și despre culorile trandafirului există multe legende. Se spune că la început era doar trandafirul alb, dar Jupiter, atunci când a surprins-o pe Afrodita într-o zi la scăldat într-un lac înconjurat de trandafiri, le-a dat acestora culoarea roșie.

O altă legendă arabă povestește apariția trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casă, presimte că soția sa, Aisha, nu îi este credincioasă și cere în vis sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta îi spune să se întoarcă acasă, să îi ceară soției să arunce din mână obiectul pe care îl are și dacă acesta își va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredinței. Aisha și-a întâmpinat soțul cu un buchet de trandafiri albi în mână, care au devenit galbeni atunci când au atins apa lacului în care au fost aruncați.

Persanii au o poveste locală despre trandafirul roșu: o privighetoare îndrăgostită de un trandafir alb l-a îmbrățișat atât de strâns, încât spinii i-au străpuns inima și sângele a colorat în roșu floarea – această poveste persană l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci când a scris povestea “Privighetoarea și trandafirul”.

Cu începuturile civilizației, trandafirul devine floarea supremă între florile primelor parcuri din Orientul Apropiat (Persia, Siria), Orientul Îndepărtat (India, China, Japonia) și din Bazinul Mediteranei (Italia, Grecia).

Într-un monument din Altai (“Muntele de Aur” aflat între Kazahstan, China și Mongolia) s-a găsit o medalie, datând de peste 7.000 de ani, pe care era încrustat un trandafir, simbol al dragostei pentru această superbă plantă ornamentală.

Documentele din timpul regelui Sargon din Mesopotamia (2600 î.e.n.) atestă deosebita apreciere și sprijinul acordat celor ce se îndeletniceau cu dezvoltarea culturii trandafirului, vestită în întreaga Iudee fiind “Valea Trandafirilor lui Solomon”, din apropierea Ierusalimului.

Herodot amintește în scrierile sale despre un trandafir cu 60 de petale, iar Homer, autorul Iliadei și al Odiseei, preamărește splendoarea și măreția trandafirului, supranumindu-l “amorul dimineții”.

Teophrast (370-263 î.e.n.), în lucrarea sa “Cercetarea plantelor”, face descrierea morfologică a trandafirului și tehnologia sa de înmulțire prin semințe și butași. Poetul Ovidiu, exilat din Roma la Tomis, povestește că Persefona se afla la cules de trandafiri în momentul în care a fost răpită de Pluto, zeul infernului.

Din Asia Mică și Grecia, trandafirii au fost răspândiți de numeroși negustori și coloniști greci și fenicieni în ținuturile prin care treceau. Grecii, și mai târziu romanii, foloseau din abundență flori tăiate de trandafir peste ornamente, cu prilejul diferitelor serbări; se spune că la o serbare a împăratului Nero s-au folosit peste 200.000 de flori de trandafir.

O menționare a trandafirului se regăsește într-un vechi papirus sumerian. În el se menționează că un număr mic de arbuști a fost adus de Regele akkadian Sargon I, dintr-o expediție militară întreprinsă dincolo de Tigru, și plantați în grădina sa. Cel ce a adus trandafirul în Europa a fost Alexandru cel Mare, care, după un război în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care și trandafirul.

Herodot este însă de părere că nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc. Dar cei care au realizat primii hibrizi au fost asiaticii. Confucius scrie că împăratul Chinei avea peste 600 de cărți despre trandafiri, pentru a ști cum să-și îngrijească florile preferate.

În Evul Mediu creștin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a inițiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei și răsplata a faptelor apreciate de Sfânta Biserică.

De la greci și romani a rămas o serie de lucrări științifice privitoare la tehnica înmulțirii și culturii intensive a trandafirului, scrise de distinșii învățați precum Plinius, Secundus, Columella, Varro. Plinius însuși menționa sortimente foarte bogate de trandafiri existente în “Hortus Rosaria”, cunoscute și azi sub denumirea de Rosa alba, Rosa albanica, Rosa chinesis, Rosa damascene, Rosa multiflora etc. Trandafirul devenise floarea cea mai adorată în toate statele din Asia, Africa și Europa antică. Blazoanele nobililor erau artistic brodate cu trandafiri, în diverse culori.

Contele de Champagne adusese în Anglia din Siria, către sfârșitul secolului al XIII-lea, un frumos trandafir roșu, care a fost pictat pe blazonul membrilor Casei Lancaster, în timp ce membrii Casei York purtau ca semn distinct, pe blazon, un trandafir alb. În anul 1455, adunarea nobilimii engleze, care a avut loc în parcul “Temple” din Londra, l-a desemnat ca viitor rege al Angliei pe Henric al VI-lea, reprezentantul Casei Lancaster.

În aceste împrejurări, Eduard, reprezentantul Casei de York, nemulțumit la culme de această alegere, după ce rupe un trandafir alb și-l prinde în piept, declara: “Nu mă voi liniști până când trandafirul meu alb nu va fi colorat în roșu de sângele celor din Casa Lancaster”. Într-adevăr, începând din anul 1455, s-a declanșat sângerosul război dintre membrii celor două case, care, după cum e cunoscut în istorie, a durat 30 de ani, fiind denumit “Războiul celor două roze”, încheiat printr-o alianță între cele două familii. Acest eveniment a fost marcat de floricultorii englezi prin crearea noului soi de trandafir York Lancaster, de culoare alb-roz.

Specialiștii floricultori încep să exploreze și să obțină astfel noi specii din “import” și să creeze noi soiuri de trandafir, în afara celor albi și roșii.

De exemplu, în 1606, Charles de l’Ecluse achiziționează specia “Rosa eleganterina” cu flori galbene, care se răspândește degrabă în mai toate țările europene. Totuși, până la începutul secolului al XVII-lea, varietățile de trandafir se limitau mai mult la speciile sălbatice aduse în Europa din Asia, în perioada anterioară. Importanța care se acordă sporirii speciilor și soiurilor de trandafiri începe să crească treptat în țările europene, începând cu secolul al XVIII-lea, când putem menționa frumosul parc de trandafiri “Bagatelle”, unul dintre cele mai reușite exemple ale stilului mix.

Îndeosebi, secolul al XIX-lea marchează un mare salt calitativ în activitatea de ameliorare a caracteristicilor trandafirilor cultivați în țările europene, datorită achiziționării unor specii și soiuri deosebit de valoroase din China și Japonia.

Renumitul horticultor Andre Dupont, încurajat de împărăteasa Josephina (soția împăratului Napoleon I), care era o mare admiratoare a trandafirilor, înființează la începutul secolului al XIX-lea, în parcul Castel Malmaison, de lângă Paris, vestitul “Rosarium”, cu peste 200 de soiuri de trandafir obținute prin diverse încrucișări și hibridări. După 1800, tratatele de specialitate în domeniul horticol se îmbogățesc cu o serie de relatări asupra rezultatelor obținute în cultura și diversificarea speciilor și soiurilor de trandafiri (Descartes menționează 2.662 de soiuri cultivate în Franța).

Francezul Guillot obține noi soiuri cu calități excepționale din grupa “Thea hibrida”, prin diferite încrucișări, dintre care “LaFrance de 1867”, de culoare roz-violet, și “La France de 1869”, de culoare roz-argintiu. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea sunt aduse și în Anglia câteva soiuri valoroase din grupa Thea; astfel, trandafirul devine floarea națională, “Regina Florilor”, emblema inocenței și a dragostei sublime, a tinereții, a grației și a frumuseții.

În cursul secolului al XX-lea, s-a continuat aducerea de către unii călători a unei mulțimi de specii și soiuri orientale, ceea ce a fost un puternic stimulent pentru cultivatorii de trandafiri, determinându-i să intensifice înmulțirea celor mai valoroase soiuri, ajungându-se astăzi la cunoașterea a mai mult de 200 de specii și a peste 200.000 de soiuri de trandafiri. Cultivatorii de trandafiri din India dispun astăzi de o gamă foarte largă de soiuri, cu cele mai atrăgătoare culori, pornind de la alb imaculat până la negru lucios, mărimea florilor variind de la cele miniaturale la cele enorme.

Floarea solitară a trandafirului triumfă în tot cursul secolului al XX-lea. Cu toate capriciile modei și performanțele horticole excepționale în crearea unor splendide flori ca Azalee, Orhidee, Tulipe, devenite populare, trandafirul rămâne mereu floarea cea mai agreată pentru eleganța formei, bogația culorii și a parfumului. (Victor VĂTĂMANU)

Sperăm că v-a plăcut să descoperiți lumea fermecătoare a trandafirilor alături de noi în prima parte a seriei noastre. Trandafirii sunt mai mult decât simple flori; ei poartă semnificații adânci, o istorie bogată și au fost simbolul iubirii și frumuseții în diferite culturi de-a lungul secolelor.

Ați aflat ceva nou despre trandafiri în această poveste? Ce gânduri sau legături personale aveți cu aceste flori minunate? Opiniile, experiențele și impresiile dvs. sunt foarte valoroase pentru noi. Ne-ar plăcea enorm să citim comentariile și recenziile dvs. Împărtășirea gândurilor dvs. nu doar că îmbogățește comunitatea noastră, dar ne ajută și să vă oferim conținut mai relevant și mai apropiat de inima dvs.

Vă rugăm să ne lăsați un comentariu mai jos și să ne împărtășiți ce credeți. Feedback-ul dvs. este foarte important pentru noi și abia așteptăm să vă auzim părerile.

Rămâneți alături de noi pentru Partea 2: Simbolistica și Utilizările Trandafirilor. Vom explora împreună fascinantele semnificații ale acestor flori regale și modurile surprinzătoare în care trandafirii îmbogățesc viețile noastre, de la parfumuri captivante la delicatese culinare. Invităm toți iubitorii de natură și frumos să se alăture călătoriei noastre în lumea trandafirilor, unde fiecare petală ascunde o poveste. Nu ratați!